Parodontoza

“Perio” înseamnă în jurul, şi “dontal” se referă la dinţi. Boli parodontale sunt infecţii ale structurilor din jurul dinților. Aceastea includ gingiile, ligamentele parodontale și osul alveolar.
Deși termenul acceptat de specialiști pentru boala parodontala este parodontita, termenul vechi, parodontoza, este încă utlizat de specialiști.


Boala parodontală este cel mai adesea precedată de gingivită, care este o infecție bacteriană a țesutului gingival. Ea afectează gingiile atunci când toxinele conţinute în placa bacteriană încep să irite și apoi, să inflameaze țesuturile gingivale.

Odată ce această infecție colonizează în gingie, între dinţi, acesta devine mult mai greu de eliminat şi tratat. Boala parodontala este o boala progresivă, care în cele stadii avansate, duce la distrugerea ţesutului conjunctiv şi a osul maxilar. Dacă este lăsată netratată, poate duce la pierderea dinților și a tesutului osos.

Boala parodontală de cele mai multe ori nu este tratata în fază incipient și devine astfel, principala cauză a pierderii dinților în randul adulților din lumea modernă.

Simptomele bolii parodontale:

  • Sângerarea gingiilor – gingiile nu ar trebui să sângereze, chiar şi atunci când periajul se face mai puternic sau este folostă ața dentară.
  • Pierderea dinților – de asemenea, cauzată de pierderea de masă osoasă sau de slabirea parodontiului (fibra care susține dintele la nivelul osului).
  • Mărirea distanţei între doi dinţi – cauzată de pierderea de masă osoasă.
  • Respiratia urât mirositoare ( halena) – cauzată de bacteriile din cavitatea bucală.
  • Puroi în jurul dinților și gingiilor – semnalizeză existența unei infecții.
  • Retracție gingivală – pierderea de gingie din jurul dinților,
  • Gingii roșii și umflate – gingilie sănătoase sunt uniforme iar culoarea lor este rozalie.
  • Sensibilitate sau disconfort – placa bacteriană, tartrul, și bacteriile irită gingiile.

Cauzele comune de afecţiunile gingivale

Există atât factori genetici cât și factori de mediu implicați în debutul bolilor gingivale, dar, în multe cazuri, riscul de a dezvolta parodontită poate fi semnificativ redus prin luarea de măsuri preventive.

Slaba igienă dentară – prevenirea bolilor dentare începe la domiciliu, cu o igienă orală corectă și o dietă echilibrată. Vizitele regulate la stomatolog includ examene clinice și manopere de profilaxie, care contribuie semnificativ la reducerea riscului de afecțiuni parodontale.

Consumul de tutun – Studiile au arătat că fumatul şi consumul de tutun este unul dintre cei mai importanti factori în dezvoltarea și progresia bolii gingivale. În plus fumătorii se confruntă cu o recuperare mai lentă şi o rata de vindecare mai scazută.

Predispoziție genetică – în 30 % din cazuri factorul genetic este considerat factor de risc în apariția bolii parodontale.

Sarcina si menopauza – schimbările hormonale pot provoca sensibilitatea gingiilor

Diabetul și alte probleme de sănătate (boli respiratorii, boli de inimă, artrita sau osteoporoza) pot intensifica sau accelera debutul și progresia bolii parodontale. De exemplu, diabetul blochează abilitatea organismului de a utiliza insulina, ceea ce face ca infecțiile bacteriene la nivelul gingiilor să fie mai greu de controlat și vindecat.

Bruxismul (scrâșnirea dinților) – încleștarea sau scrâşnirea dinţilor pot afecta în mod semnificativ țesutul parodontal.

Puteţi preveni boala parodontală prin practicarea unei igiene orale corecte completată de vizite periodice la medicul dentist. Majoritatea oamenilor ar trebui să își facă o programare la dentist o data la fiecare şase luni, dar dacă aveţi deja boli ale gingiilor ar trebui să vizitati mai des cabinetul stomatologic.

Utilizarea aței dentare urmată de un periaj riguros și corect, poate ajuta la eliminarea plăcii bacteriene. Detartrajul și periajul profesional realizat de medicul dentist elimină depozitele de tartru, pe care tu nu le poți elimina prin simpla periere, și păstreaza sub control valorile plăcii bacteriene în locuri care sunt mai greu accesibile pentru periuța sau ața dentară.

Tratament:

Obiectivele tratamentului, o dată ce boala parodontală a fost identificată, sunt:

  • de a controla și opri evoluția bolii
  • de a restaura, pe cât este posibil, osul maxilar, structurile parodontale, gingiile și ligamentele.
  • de a întreține țesuturile parodontale

Etapele de tratament.

Pentru a atinge aceste obiective, există diferite abordări:

  • Curăţarea iniţială, detartrajul – manual sau cu ultrasunete şi chiuretajul sub / supra gingival.
  • Chirurgie – dacă este necesar pentru reducerea pungilor parodontale adânci care rămân sub gingie după sesiunile de detartraj
  • Doze mici de antibiotice pe cale orală sau topică – numai la recomandarea medicului specialist
  • Adiție de țesut moale sau de țesut osos

Detartrajul, tratamentul cu air –flow, şi, uneori, chiuretajul sunt folosite pentru a gestiona boala parodontală. Ele sunt de obicei realizate într-o serie de trei până la patru vizite la distanţe aproximativ o săptămână.

Chiuretajul gingival elimină tesutul moale afectat din pungile parodontale, în scopul de a elimina complet bacteriile şi ţesuturi bolnave. Acesta poate fi utilizat împreuna cu detartrajul, dar atinge o curăţare mai profundă şi mai completă.

Operatia cu lambou este o intervenție de chirurgie orală în care gingiile sunt temporar îndepartate de pe dinti pentru a permite unui chirurg să aibă acces la rădăcinile dinților pentru ale curăța. Această procedură este frecvent utilizată atunci când la nivelul gingiilor, s-au format pungile parodontale, care permit plăcii bacteriene și a resturilor să se acumuleze sub linia gingiei. Gingiile sunt apoi plasate în aşa fel încât să se adapteze perfect la țesutul din jurul dintelui. Această metodă reduce mărimea spațiului dintre dinte și gingie, scăzând astfel zonele în care se pot dezvolta bacterii dăunătoare şi reducând șansa problemelor asociate cu boala parodontală.

Share